CETATEA NEAMȚ - Istorie și povești cavalerești (Târgu Neamț, Moldova, România)

Vă rog să activați subtitrarea în românește! - Please turn ON English subtitle!
Cetatea Neamț (sau Cetatea Neamțului, după cum îi spun localnicii și vechi scriitori) este situată pe o culme a Dealului Pleșu, dominând valea Râului Neamț și depresiunea Neamț cu orașul Târgu Neamț. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului XIV de către domnitorul Petru Mușat sub forma unui patrulater neregulat cu ziduri de 12-15 m înălțime și întărită cu turnuri la colțuri. Cercetările arheologice au demonstrat că ipoteze romantice anterioare referitoare la construirea cetății de către Cavalerii Teutoni, sau chiar de genovezi, sunt caduce. În scurtul răgaz dintre bătăliile de la Podul Înalt (ianuarie 1475) și de la Valea Albă (26 iulie 1476) marele voievod Ștefan cel Mare a întărit puternic Cetatea prin supraînălțarea zidurilor cu 6-7 m și apărarea suplimentară a părții nordice, expusă loviturilor de tun, prin înălțarea în exterior a unui nou zid de 30m întărit cu 4 bastioane circulare, în față având un șanț adânc peste care a construit un lung pod în arcadă (ca expunerea să fie mai lungă și scutul pe partea dreaptă). La intrarea în cetate, podul avea o porțiune rabatabilă, urmată de două capcane. De asemenea a construit poarta principală sub turnul din dreptul podului. De-a lungul secolelor, Cetatea Neamț a trecut și prin momente de glorie, dar și de decădere. De exemplu, în 1476 cetatea a rezistat la asediul turcilor conduși de sultanul Mahomed al II-lea „Cuceritorul", dar își va deschide porțile în 1538 în fața sultanului Soliman Magnificul. Un moment înălțător este acel al intrării libere în Cetate a lui Mihai Viteazul, primul unificator al românilor. De amintit și faptul că domnitorul luminat Vasile Lupu (1634-1653), după ce a reparat Cetatea, dorind s-o folosească ca loc sigur sigur de refugiu și de păstrare a averilor, îi va ascunde identitatea, transformând-o în „mănăstire cu călugări”. Un moment emoționant a avut loc în 1691 când după un asediu de patru zile în care au murit 10 (plus 3 răniți) din cei 19 plăieși care apărau Cetatea, regele polon Ioan al III-lea Sobieski s-a înfuriat teribil văzând cât de puțini oșteni i-au ținut piept, dar până la urmă, conform înțelegerii inițiale, i-a lăsat să plece în voie. Alți domnitori ai Moldovei, trebuind să asculte de ordinele venite de la Înalta Poartă, au trebuit să „strice” Cetatea, în general prin incendiere, aceștia fiind Alexandru Lăpușneanu în timpul celei de a doua domnii (1564-1568), Dumitrașcu Cantacuzino în 1675 și Mihai Racoviță în 1718. Din acel moment, Cetatea și-a pierdut din importanța politico-militară intrând în ruinare.
În anul 1866 și apoi în 2015 Cetatea Neamț a fost declarată monument istoric. Cetatea a fost reabilitată în perioada 1968-1972 și apoi în 2007-2009, cu fonduri europene, când a fost și organizată muzeistic de Complexul Muzeal Județean Neamț care și administrează obiectivul. 21 de săli au fost amenajate cu materiale de informare istorică: planșe, tablouri, reproduceri după arme și alte obiecte, copii după documente, reconstituiri („armata mică”), piese arheologice și în primul rând o serie de manechine care populează sălile principale. Dintre acestea amintim Turnul de nord-vest, Sala de sfat și judecată, Camera de taină, Sala armelor, Închisoarea, Monetăria, Camera de provizii, Bucătăria, Depozit (Lapidarium), Camera plăieșilor, Turnul de sud-est, Neagra temniță, Paraclisul „Sf. Nicolae”, Camera domniţelor, Camera pârcălabului și Turnul de nord-est. Pe latura sudică a cetății se extinde o platformă de belvedere de pe care se deschide o superbă panoramă asupra Depresiunii Neamț.
În ultimii ani, la început de iulie, s-a instituit tradiția organizării la Târgu Neamț a unui festival medieval cu participarea a numeroase trupe locale, din țară și din străinătate, Cetatea Neamț fiind unul din principalele locuri de desfășurare a evenimentelor.